Fratele meu e pentru totdeauna acolo
cu amintirea lui.
Mănâncă o rază de miere
păstrând pentru el secretul
bunei sale dispoziții.
Dimineața încalță botinele de șapte leghe
și după ce a dat ocol orașului
urcă scara de lemn a casei
să vadă dacă munții sunt acoperiți de zăpadă,
dacă negri corbi ca evantaie de cerneală din China
împrospătează aerul albastru,
dacă păianjenul a mai apărut la ora fixă
pe pânza lui cosmică.
Astfel e fratele meu, iubitul meu,
când ziua lui de naștere se apropie
cu o corabie plină de bogății.
Și noi în fiecare zi debarcăm, ne întindem
pe nisipul țărmului
și așteptăm zorile divine.