În zodia de èpos astronàut
O liră-a lunii în zadar mai caut.
Va mai sclipi Elada vechea-a lunii
În mările tăcerii și furtunii?
Se vor mai naște-n selenara vatră
Orfeu din cântec, Fidias din piatră,
Beethoven din minunea-nsingurării?
Ori Eminescu din hipnoza mării?
Atâta știu: sub pasu-mi de scafandru
Cetățile ecolui spun tandru
Că în adâncul lunii dorm – tezaur -
Tandrețe, nostalgie, vis de aur,
Că un suspin dun umbra văgăunii
Inundă luna cu sonata lunii,
Iar un troheu din marmura cântării
Dă lunii sceptrul de stăpână-a mării...