Clavirile plâng în oraș...

Afară o vreme de plumb
Și vântul împrăștie ploaia,
Tomnatice frunze prin târg
Aleargă pe drumuri cu droaia.

Un bolnav poet, afectat
Așteaptă tușind pe la geamuri -
O fată, prin gratii, plângând,
Se uită ca luna prin ramuri.

Ea plânge... el palid se pierde
Prin târgul sălbatic, sever;
Și pare tabloul acesta
Că-i antic și plin de mister!...