Am cunoscut femei cu semne rămase
dintr-o dragoste în care pieriseră toate cuvintele.
Ești aici, lângă mine, cum ar fi dintele
nenorocirii într-un serai de mătase.

Poate că dincolo de tine e moarte,
oraș cu toate străzile triste...
Se scutură frunzele-n vis, de
aseară și ceasul-
ceasul pleacă-mpeticindu-se-n ciubotele sparte.

Poros ciubăr de lapte zvîrlit în fața porții...
Aud cum cresc văturii, semințele și piatra,
Și-așa solzos e cerul...Acum se scoală-n vatra
de somn a catastrofei
(discret ca o lectură) pădurile și morții.