Nu mai dau prin lobodă târcoale,
Nu mai caut urmele de ieri.
Cu ovăsul părului tău moale,
Dat a fost din visul meu să pieri.

Proaspătă ca fraga timpurie,
Adorabilă, erai pe rând
Înserarea mea trandafirie,
Splendidă ninsoare luminând.

Ochii tăi păliră, se trecură.
Tandrul nume-i stins de săptămâni.
Doar eșarfa mai păstrează pură
Mierea candidelor tale mâini.

Când pe casă asfințitul pare
Mâț spălându-se pe botișor,
Prin lacustrii faguri trece-o boare
Și de tine-mi susură ușor.

Că-a fost vis ființa ta mlădie
Spună-mi seara vânătă-n adins:
Cine te-a gândit, părelnicie,
Buzele de-o taină și-a atins.

Nu mai dau prin lobodă târcoale,
Nu mai caut urmele de ieri.
Cu ovăsul părului tău moale,
Dat a fost din visul meu să pieri.

1916

(Traducere de Ioanichie Olteanu)