Trag norii cum un fermoar și-n fereastră
se face senin dintr-odată
dar ce mai dezordine-n odaie
foile de hârtie în care-ai adormit
mototolite cum așternuturile
curenții subțiri de căldură nu se pot
așeza pe mobile din pricina prafului
oglinda filează precum un bec defect
într-un colț pus în priză
celularul se-ncarcă de vocile care
încă nu l-au străbătut
și tu visezi
că ai putea visa.




* Șoseta cu bluesuri; Editura Vinea; București; 2007