Liniștea pe câmpuri cu lumina paște,
Codrii-au scos capacul raclelor cu moaște


Toți purtăm cernite straie de ‘ntristare,
Parcă ne-am întoarce de la ‘nmormântare.



Sfâșâind nădejdea către el întoarsă,
Cerul dupa dealuri obrintela-și varsă.


Tâlhăreste intra în cuvinte ceața,
Clipele schiloade duc în cârje viața.


Prin desișuri vântul toarnă ziua ‘n ciururi,
Peste toate par’că e-amin de- apururi.


Fâlfâind din stoluri gândul morțtii vine,
Fiecare umblă rătăcit de sine.


Pe ogoare toamna lung zăbranic ară,
Rănile troiței sângeră pe țară.