Am cunoscut visători punctuali
Care erau exacți la întâlnire
Ca astrele-n cereasca lor rotire.
Ei nu visau grădini de portocali

Prin care în neștire să se plimbe,
Ci căutau cu mâini înfrigurate
Un punct de sprijin în realitate
Ca să transforme lumea și s-o schimbe.

Unii-au pierit - i-a înghițit abisul
Cu viziunea lor scăldată-n sânge,
Alții-au rămas - dar nu pentru a-i plânge,
Ci pentru-a le clădi aievea visul.