Cândva
Ambiții firești
Mă purtau de la o zi la altă zi
Umblam destul de liniștit
Pe un straniu covor de iluzii
(Deși între timp atâtea neguroase lucruri
Îmi asaltau ființa)
Mă-mpărtășeam din harul de a fi
Ca dintr-o ostie sfințită-
Apoi o umbră neagră se ivi
De-a pururi tristă
Și istovită