Într-un pustiu
Am zărit o făptură, despuiată, feroce,
Care, ghemuindu-se-n praf,
Își ținea inima-n pumni
Și înfuleca din ea.
I-am zis: "E bună, frate?"
"E-amară, amară, mi-a răspuns,
Dar îmi place
Fiindcă-i amară,
Și fiindcă e inima mea".