De pe-acoperiș curg lacrimi în uluc,
spre palma râului schițând o hartă;
iar în ceruri, buze țuguiate sug
din vinete mamele ca de piatră.

Și bolta - iată - limpede e, clară:
spre țărmul unde marea se arată,
un beduin plouat mână-a povară
cămila Nevei, dublu cocoșată.




din vol. "Eu și Napoleon" - Editura "Ideea Europeană" - București - 2008