Sânt zile
Când nu mai știi ce să crezi
Despre tine sau despre lume-
Se pare că nici iluziile
Nu mai slujesc la nimic
Nici orgoliul nu mai dă relief
Măruntelor tale înfăptuiri-
Te vezi aplatizat
Și redus la un rol periferic
Redus de fapt la ceea ce ești
Cu adevărat dar nu vrei să recunoști
Decât în silă uneori
Când nu mai ai putere să visezi
La Cavalerul fără de prihană
Care de-atâtea ori te-a protejat
Cu preafrumoasa lui Nechibzuință