Când nu te văd, ce nu ți-aș spune!
Și când te văd, vreau să te-ascult!
Dar, aspră, taci. N-ai vorbe bune.
Și tac. Ce pot să fac mai mult?
Nemăiestritu-mi glas nu poate
Să-ți umple mintea c-un cuvânt.
O, ce ridicole-ar fi toate,
De n-ar fi triste, precum sânt!