O subțiasem strângând-o cu brațul drept
de coasa mea,
cădeam cu respirarea peste ea,
o adumbream cu umbra vorbei ce eram,
de toată eu o albăstream,
când steaua cea cu raze ne-a trezit
pe jumătate oameni
jumătate mit,
trăiam de parcă ne scriam,
de primăvara verde ne toceam,
iară de toamna aurie
ca prin al simțurilor geam,
mai ne vedeam,
mai nu ne vedeam,
și mai trăiam, trăiam, trăiam,
și mai muream, muream, muream.