Din nou pe lângă mine
Curge timpul ca o râmă,
Piatra tace a pustie,
Liniștea nu se fărâmă.
Îmi agăț de-un scai privirea
care tace-n frunz`uscate,
Luna de după cazarmă
Cu o rază rece bate.
Undeva, pe lângă munte,
Latr-un câine, dar cu teamă:
N-are cine să-l asculte,
Însă singur nu se-ndeamnă.
Dintr-un spin de saxaul,
Care crește pe aproape,
Vreau un fluier să-mi adun,
Dar să cânte el nu poate.
Dar să cânte el nu poate
Și mă duc de lângă mine
În Moldova mea, departe,
De-unde melodia-mi vine.