E noaptea calda. Stelele usoare
Clipesc din gene, line departate.
Pe iazul morii apa nu mai bate;
Pe dealuri focul cel din urma moare.

Privind pe ceruri caile stelate,
Adorm in lumea lor fermecatoare.
In somn rasare luna ganditoare
Si umple bolta de singuratate.

O simt cum trece, clara, tot mai clara,
Pe-nchipuitul arc al hemisferei;
O simt, dar nu o pot privi-n afara.

Aceasta noua forma a durerii
Tu o cunosti... Revino mane sara,
Icoana casta a nemangaierii!

(1894)