Dorul meu zboara spre tine, iubita,
porumbel calator spre tarile primaverii.
In cetatea asta neagra, prafuita,
abia infloriti, s-au scuturat merii.

Trec zilele ... ca oamenii rataciti pe strada,
in umbra caselor de mult intunecate.
Aici numai la inmormantari e parada,
iar fetele sunt urate toate, toate!...

Nici nu mai cred – gandul de-acum
Sa-ti mai ajunga sub albastrele priviri:
aici chiar albatrosul cerului e inecat de fum
si bantuie moartea printre trandafiri.