Poet al Firii, te-a durut sa stii
Ca mor Copilaria, Tineretea,
Prietenia, dragostea dintai;
Au fost un vis, si ti-a ramas tristetea.
Te inteleg.Dar numai eu jelesc
O pierdere, de tine chiar sfintita
Erai o stea din cele ce sclipesc
Deasupra luntrei de furtuni pandita
Stateai ca stanca-n valuri manioasa
Deasupra gloatei oarbe, zgomotoase.
Cantai pe-atunci, in demna saracie,
Despre-adevar si libertate.Iata,
Tradandu-le, imi lasi mahnirea vie
C-ai incetat sa fii ce-ai fost odata.