Trecea în cârjă sprijinit
Pe ulița pustie,
Și-n caterincă, ostenit,
El învârtea necontenit
O veche melodie.

Era un cântec ce-l știam
De-acasă, dintr-o seară...
Cum l-ascultam pierdut la geam,
Mi se părea că mă vedeam
La noi, acasă, iară...

Și-atâtea lucruri s-au ivit
În mintea mea cu dânsul!
Dar când bătrânul gârbovit
Sfârși romanța, m-a lovit
Pe negândite plânsul...