Ferestrele gem zguduite
De vânt – e un viscol afară!
Cum urlă, cum șuieră-n hornuri –
Ce singur mă simt astă-seară…

Sunt singur – și-mi vine în minte
Un biet îngeraș mititel,
Biet înger cu-aripile frânte –
Și nimeni nu știe de el.

Își suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute –
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mângâie, nici să-l sărute!...