Þi-aduc omătul liniștit ce-apasă,
Cu fulg ușure, ca o piatră grea
Pe țarină, pe suflet și pe casă –
Þi-l las pe geamuri preschimbat în stea.

De-acum câmpia va fi foaia nouă,
Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
Și-n tine, călătorule-o să plouă
Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi…