Ah. du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;

Și de-a mea jale nimănui
Pe unde-i trece să nu spui.

Pe lume să nu te oprești,
În vânt să nu te risipești;

Te du-n întinsul nesfârșit
De dorul meu călăuzit

Și acolo rămâi pierdut
În lume de nimeni știut.