In primavara ta mi-ai fost departe
pe cind Aprilie-ncerca nocturn
un duh al tineretii sa desarte
si se-nsotea in danturi cu Saturn.
Nici tril de pasare nici flori subtile,
lucind si-nmiresmate felurit
nu m-au facut sa laud vara-nfile,
nu le-am cules potirul rasarit.
Nu m-a mirat a crinului zapada
si n-am slavit al rozei stacojiu;
ele intrupau fara tagada
tipare-asemeni chipului tau viu.

Te regaseam, privindu-le, ecou,
al iernii ce ma-nvaluie din nou.