|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Dumitru Viorella
O pagina rupta din mine
Cu capul in maini, ma gandesc ink la toate acele rele iremediabile. Imi imaginez cum ar fi trezirea mea, cand voi ieshi din coshmarul ingrozitor in care mi-am pierdut rabdarea, sperantza, prietenii...zambetul. Okii mei larg deskishi fixau o visare in care vedeam oglindindu-se in apa murdara a solului un kip nevinovat. O pata de vant incalzea din cand in cand aceasta oglinda tulbure, mishcarea apei simboliza pentru mine, pentru prima data zambetul universului, kipul zambea. Pana atunci avusesem un rad adesea prostesc, fara sens.
O intamplare in departarea mintzii mele, incarcata de complexe ciudate, intretaiata de sentimente asemanatoare shi totushi cu neputintza de impartashit, nu puteam vorbi cu oricine, cugetam doar ca nu cumva apa sa se tulbure, atunci kipul... nu va mai fi la fel. Am ieshit din aceasta uimire, acum sunt deasupra acestui tot fragil. Am o singura viatza pentru a judeca atatea shi atatea probleme. Am fost copil, dar asta nu are acum nici o importantza, problemele toate sunt shi au existat din totdeauna, eu doar le-am descoperit. Va veni razboiul vietzii, ma voi cununa cu el... atunci cand te indragosteshti, nu t intreaba nimeni dak vrei sau nu... lupt, sper, visez.. nu-i ceva interzis, mi-a fost in egala masura frica shi teama doar sa ma gandesc.
Lacul, kipul, zambetul, faceau parte din mine, au fost o pagina rupta din mine, erau mintea mea, se completau reciproc.O putere negativa din exterior, disturba linishtea, razboiul incepe, kipul tzipa, lacul se tulbura, totul dispare in ceatza.
A durat putzin, dar inca se mai simte, a ramas o fashie de panica...
... trezirea ii da ocazia kipului sa vada o fereastra intunecata, nimic nu era clar, perceptzia luminii lasa kipul sa vada existentza unui altul in departare ... gandul. E o persoana stranie, are parul ciufulit, jongleaza cu cinci bile, are picioare mari, lungi... il urasc de mica. Teama nu dispare...
Fereastra, lumina ... clovnul, kipul ishi stapaneshte cu greu lacrimile. Un tot unitar ii aduce aminte d ceva, deja-vu... asemanator... era iarna, in departare un copil cu aripioare, zambea... langa el multe goluri... era descultz, avea okii rashii...era straniu.
Lacrimile au udat perna, okii vedeau lacul... granitza dintre timp shi tihna.
"Din nefericire pentru mine deznodamantul dramei mele, nu este un sfarshit, itzi e greu sa ma intzelegi, am mereu impresia ca trebuie sa ma trezesc la realitate... sunt lucruri pe care doar eu trebuie sa le shtiu... ultimele evenimente s-au precipitat cu atata repeziciune, incat trebuie sa fac un efort pentru a admite realitatea lucrurilor care ma inconjoara"
"Certitudinea constituie o garantzie impotriva oricarei erori"
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
