|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor”
„Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu.
A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic.
Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru cei care suferă din cauza timpului care niciodată nu este prea mult, prescrie o Rețetă pentru timpul viitor, în care „timpul viitor“ este prelucrat în modul în care se prepară maioneza, neuitând să adauge că timpul înseamnă și incertitudine, existând posibilitatea de a se tăia (ca maioneza).
Pentru Lucia, timpul nu este nici aliat, nici dușman, ci doar personaj pus sub lupa unei poete exigente cu sine și generoasă cu cititorii săi, chiar dacă s-a decis cu greu să pună la lumina tiparului acest volum.
Lucia Eniu este un nume de care, cu siguranță, vom mai auzi, un talent poetic care ne va ferici și cu alte poeme de o rară sensibilitate și delicatețe.
Aurel Oancea
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
