|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ barbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si profunzime.acum,cand bunicii nu mai sunt,am inceput sa cunosc si secretele orasului,dar inca imi lipseste mirosul fanului,luna si stelele,ce nicaieri cu par asa de apropape,ca la tara,greierii ,oamenii ,fermecatori prin cumintenie si frica de Dumnezeu,prin grai si prin port.alunec in trecut,ma scufund in amintiri,si descopar icoana departata a unei lumi fermecate...dar suna telefonul si revin in prezent...acea lume a ramas acum doar in sufletul meu ,si o pastrez cu mare grija.
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
