Ñторінка: 1
Cântecul pământului
:
 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-06-01 (9837 афішуваннÑ)
Cantecul potirului
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-10-20 (16589 афішуваннÑ)
Copacul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-02-27 (14551 афішуваннÑ)
Excelsior
: din Zâmbete-n lacrimi (1916)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-08-25 (7606 афішуваннÑ)
În țara de peste veac
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-11-08 (10992 афішуваннÑ)
Lauda
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-02-27 (8016 афішуваннÑ)
Milogul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-06-17 (17287 афішуваннÑ)
Mos Craciun
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-11-08 (14158 афішуваннÑ)
Păianjenul
: din Poezii alese 1914-1944
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-09-17 (7427 афішуваннÑ)
Romanta verii
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-21 (8190 афішуваннÑ)
RUGÃCIUNE PENTRU PACE
: Variantă inedită (sursă Filaret Gămălău,fost condamnat la moarte, coleg de celulă cu Nichifor Crainic în Penitenciarul Aiud. Varianta este cea memorată în închisoare de Filaret Gămălău)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-03-11 (13850 афішуваннÑ)
Rugaciunea din amurg
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-10-20 (8907 афішуваннÑ)
Seară
: din Þara de peste veac (1931)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2011-01-01 (7654 афішуваннÑ)
Stropi de sânge
: din Darurile pământului (1920)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-08-14 (7154 афішуваннÑ)
Sub specie aeternitatis
: din Șesuri natale (1916)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-11-03 (6635 афішуваннÑ)
Trup de fum
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-04-29 (7806 афішуваннÑ)
Ucenicul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-11-11 (14438 афішуваннÑ)
UNDE SINT CEI CARE NU MAI SUNT?
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-07-07 (11945 афішуваннÑ)
Vecernie
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-02-27 (8337 афішуваннÑ)
Ñторінка: 1 |
|
|
|
|
|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Nichifor Crainic
Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, județul Vlașca, decedat la 20 august 1972 la Mogoșoaia lângă București) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog și teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.
Crainic a debutat ca poet înaintea primului război mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" și a fost directorul și mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, "Gândirea".
Inițiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism și naționalism, Nichifor Crainic a rămas una din figurile politice culturale contestate, fiind considerat si un ideolog al extremei drepte din România. Astfel se explică și venerația de care s-a bucurat din partea legionarilor (aderenții "Gărzii de Fier").
La început a colaborat cu poezii la diverse publicații literare si naționalist-tradiționaliste: "Ramuri", "Luceafărul", "Drum Drept", "Flacăra", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". După strămutarea revistei "Gândirea" de la Cluj la București, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.
În "Gândirea" au apărut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica naționalistă a curentului "gândirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului militant, prezentând similitudini puternice cu fascismul italian. Crainic a scris mai multe articole etnocentriste în care a elogiat regimul dictatorial din Italia al lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie si etnocratie". De asemenea, a colaborat la publicații controlate de legionari, de pildă la: Revista Sfarmă-Piatră și Revista Buna Vestire.
Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a lumii intelectuale.... Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu cîteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox
Condamnat la închisoare pe viață în 1945, este arestat în 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Văcărești și Aiud. A fost eliberat în 1962. Intre 1962 - 1968 Nichifor Crainic colaborează la redactarea ziarului de propagandă comunistă "Glasul Patriei" - care avea menirea de a influența românii din exil. Moare la 20 august 1972. Este aproape sigur ca a fost forțat să colaboreze cu Securitatea ca informator pentru a putea primi acest post.
Poezii. Memorii scrise în timpul detenției: "Zile albe, zile negre" (1991).
Sfințenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică (1993)
Nostalgia paradisului (1994)
Puncte cardinale în haos (1996 și 1998)
Ortodoxie și etnocrație (1997)
Țara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 (1997)
Dostoievski și creștinismul rus (1998)
Spiritualitatea poeziei românești (1998)
Laureat al Premiului Național pentru poezie (1930)
Doctor Honoris Causa al Universității din Viena (1940)
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
