Emil Cioran[Emil_Cioran]

Місто проживання: Rășinari, Sibiu
Має рідний язик


Біографія Emil Cioran

Персональна сторінка web Emil Cioran


 ÐŸÑ€ÑÐ¼Ð¸Ð¹ адрес цього автора : 

Найновіші внесені тексти

Найновіші внесені тексти

Коментарі:

Тексти внесені до бібліотеки:

сторінка: 1

Aforisme :
Проза 2004-10-19 (20354 афішування)

Aforisme(II) :
Проза 2009-08-19 (10266 афішування)

Aforisme(III) :
Проза 2009-08-19 (8851 афішування)

Aforisme(IV) :
Проза 2009-08-24 (9099 афішування)

Aforisme(V) :
Проза 2009-08-24 (9503 афішування)

Aforisme(VI) :
Проза 2009-08-31 (9903 афішування)

Căderea în timp : fragmente
Проза 2004-10-09 (14732 афішування)

Cartea amăgirilor : fragment
Проза 2002-12-04 (12180 афішування)

Cartea amăgirilor : Jurământ vieții
Проза 2003-11-19 (16120 афішування)

Des larmes et des saints, extraits :
Проза 2010-06-04 (9909 афішування)

Despre muncă : din cartea "Pe culmile disperării"
Проза 2014-11-06 (6231 афішування)

Despre neajunsul de a te fi născut : Fragment
Проза 2009-10-10 (9361 афішування)

Du saint au cynique :
Проза 2010-06-03 (8525 афішування)

D’amour amer… :
Проза 2010-06-03 (9657 афішування)

Emil Cioran, über Arbeit. : Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
Проза 2014-11-05 (6431 афішування)

foloasele exilului : fragment
Проза 2004-09-27 (9523 афішування)

Lacrimi și sfinți : fragmente
Проза 2005-07-16 (12642 афішування)

Le bonheur… :
Проза 2011-05-16 (6874 афішування)

L’élan vers le pire, 20 aphorismes :
Проза 2010-06-05 (8780 афішування)

Mărturisiri și anateme : La liziera existenței (fragmente)
Проза 2005-05-19 (9211 афішування)

Murmures à la solitude :
Проза 2010-06-05 (6920 афішування)

Pe culmile disperării (1) :
Проза 2003-06-28 (8418 афішування)

Pe culmile disperării (2) :
Проза 2003-06-28 (11383 афішування)

Pe culmile disperării (3) :
Проза 2003-06-28 (7664 афішування)

Pe culmile disperării (4) :
Проза 2003-06-28 (7688 афішування)

Profilul interior al Căpitanului : "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Проза 2005-02-12 (7309 афішування)

rugă inutilă 1 :
Проза 2004-03-14 (7835 афішування)

rugă inutilă 2 :
Проза 2004-03-19 (7665 афішування)

rugă inutilă 3 :
Проза 2004-04-18 (8951 афішування)

Rugăciune în vânt : "Cartea amăgirilor" - fragment
Проза 2004-02-18 (9906 афішування)

Spovedania lucrurilor : Fragment din "Cartea amagirilor"
Проза 2004-02-17 (9010 афішування)

Vanité de la compassion :
Проза 2010-06-04 (6896 афішування)

Біографія Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.